Deși mama este persoana cu care mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului ,cea care m-a crescut, m-a invățat sa merg, să citesc, să vorbesc și sa fiu un om bun, modelul meu in viață este bunica mea-bica. Probabil mulți vor intreba de ce , așa ca am și răspunsul : mama este cea care m-a învățat multe și îi port o iubire profundă, dar felul în care bunica m-a influențat, într-un mod tăcut, natural, dar extrem de puternic, m-a făcut să o privesc drept un adevărat model de viață.
Bica este o femeie scundă, cu părul mare, creț și grizonat, care formează un fel de aureolă în jurul capului ei. Pare că e făcută să stea în centrul atenției, deși este o persoană modestă. A fost educatoare și cred că, fără să-și propună, a aplicat multe dintre metodele sale pedagogice și cu mine. Poate din acest motiv mi-a plăcut mereu să petrec timp cu ea: știa cum să mă facă să învăț lucruri fără să simt că învăț, cum să mă disciplineze fără să ridice vocea și cum să transforme orice activitate într-o poveste captivantă. Tot bica este și cea mai bună bucătăreasă pe care o cunosc. De fiecare dată când ajungeam la ea, mă întâmpina mirosul de ciorbă , sarmale sau prăjituri proaspăt scoase din cuptor. Nu cred că voi mai găsi vreodată în lume gustul tocăniței ei de cartofi sau al cozonacilor cu nucă. Era mai mult decât mâncare – era dragoste pusă în fiecare ingredient.
Am petrecut aproape toate verile copilăriei mele și o mulțime de vacanțe de iarnă la bunica. Era o tradiție – când școala se încheia sau când venea Crăciunul, știam că urmează să plec alături de sora mea la “bica si la bicu”. Acel timp petrecut împreună, zilele lungi și pline de povești, seriile liniștite în care ne uitam la televizor sau găteam împreună, m-au apropiat mult de ea. Stând atât de mult în preajma ei, am avut ocazia să observ nu doar gesturile și vorbele ei, ci și felul în care gândește, cum își păstrează calmul în situații dificile și cât de multă iubire pune în tot ce face.
Bunica mea este modelul meu în viață nu doar pentru că este bună, înțeleaptă și iubitoare, ci pentru că reprezintă un fel de echilibru perfect între fermitate și blândețe. M-a învățat, prin exemplul propriu, ce înseamnă răbdarea, respectul și puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când viața nu este ușoară. A trecut prin multe – și greutăți financiare, și probleme de sănătate, și momente de singurătate – dar nu s-a plâns niciodată. A continuat să zâmbească, să muncească și să îi ajute pe cei din jur.
Modelul meu de viață nu este o vedetă, nu este o persoană celebră dintr-o carte sau de pe internet. Este bica – o femeie simplă, dar cu un suflet uriaș. M-a învățat că puterea nu vine din cât de tare vorbești, ci din cât de bine asculți. Că dragostea adevărată se arată prin fapte mici, zi de zi. Că trebuie să fii corect, să muncești cinstit și să rămâi om, indiferent ce îți oferă viața . Dacă astăzi sunt o persoană empatică, atentă și răbdătoare, este datorită ei. Dacă îmi doresc să devin un om care aduce bine în viețile altora, este pentru că am crescut lângă cineva care a făcut asta, natural, în fiecare zi.
În concluzie, modelul meu în viață este bunica mea, nu pentru că ar fi realizat lucruri spectaculoase sau pentru că ar fi cunoscută de mulți oameni, ci pentru că este, în esența ei, un om extraordinar. Ea m-a învățat, fără să îmi țină lecții și fără să îmi impună reguli, ce înseamnă bunătatea adevărată, răbdarea sinceră și forța interioară tăcută. M-a învățat să iubesc oamenii, să fiu atentă la nevoile lor, să nu renunț atunci când lucrurile devin grele și să păstrez mereu în mine dorința de a face bine.Viața bunicii mele a fost departe de a fi ușoară, dar a știut întotdeauna să găsească motive de bucurie în lucruri simple și să aducă lumină în jurul ei chiar și în cele mai întunecate zile. A crescut generații de copii ca educatoare, dar și-a păstrat întotdeauna energia și zâmbetul pentru mine, nepoata ei. Iar acest lucru nu este puțin. Este, de fapt, o formă profundă de iubire, una pe care nu o voi uita niciodată.