Frustrarea este emoția care da îmi dă cel mai mult de gândit. Apare atunci cand ceva nu merge cum îmi doresc, când mă simt blocată sau când mă confrunt cu o situație pe care nu o pot controla. Cu toate ca este o emoție comună, nu reușesc să o înțeleg pe deplin și de ce mă afectează atât de tare în viața de zi cu zi, sau de ce pot uneori să trec așa repede peste ea.
Ce nu înțeleg despre frustrare? Unul dintre lucrurile care îmi creează confuzie este de ce frustrarea variază atât de mult după caz, chiar dacă uneori pot fi similare problemele. Uneori, o mică dificultate mă face să mă simt extrem de vulnerabilă, iar alte ori reușesc să trec ușor peste ea fără să fiu afectată.
De asemenea, este greu de înțeles cum frustrarea poate duce fie la motivație, fie la descurajare. În unele cazuri mă determină să încerc mai mult, să mă strădui până îmi iese, dar alteori mă descurajează total ducând la iritare și desigur la a renunța. Ce anume face diferența dintre aceste două reacții?
Un alt aspect care mi se pare foarte interesant este, de ce frustrarea se poate aduna până în punctul în care apare o explozie de supărare, cu toate ca situația nu e deloc gravă. Pot rămâne calmă într-o situație mai amplă, dar să izbucnesc la ceva nesemnificativ cum ar fi alegerea prânzului sau locul în care să mă plimb. De ce nu reușim să creăm un echilibru?
Acest sentiment generează anumite senzatii care ne străbat corpul, atât fizic cat și psihic, cum ar fi tensiune, nerăbdare, furie sau chiar tristețe. Când se întâmplă situații pot fie să mă închid în mine și să rămân tăcută fie să mă înfurii aruncând cu tot felul de vorbe în jurul meu. Frustrarea are și efecte cum ar fi anxietate, scăderea motivației dar și probleme în relațiile cu celelalte persoane.
Întrebările la care îmi este greu să găsesc răspuns:
– De ce mă frustrează unele lucruri mai puțin ca altele chiar dacă importanta lor e e mai mica decât la celelalte?
– Cum pot transforma frustrarea în emoție constructiva?
– Cum pot preveni acumularea ei în momente nepotrivite?
După cum s-a constatat până acum, nu reușesc să o gestionez cum mi-ar plăcea, deci decurg la a mă gândi excesiv cum aș fi putut reacționa după cele întâmplate. Asta mă face să fiu mai înțelegătoare și calmă data viitoare când ceva mă supără, cu toate ca nu durează prea mult să revin la episoadele excesive de frustrare.
Aș vrea să ajung la un punct în care frustrarea să fie doar ca un semnal de alarmă nu o sursă de stres. Aș vrea să o pot accepta mai ușor și să caut soluții fără să fie o problemă așa mare.
Totodată, aș vrea să am anumite tehnici cu care să pot rezolva ușor atunci când simt ca se adună prea multe emoții, fără să mai erupă vulcanul.