Energia Iubitei reprezintă conexiunea profundă cu fluxul vieții și capacitatea de a simți. Nu este nevoie să explice, ea trăiește prin simțiri, gândind în imagini, simboluri, vise, nu în raționamente concrete. Această energie promovează atașamentul necondiționat, spontaneitatea și senzualitatea, dar nu poate exista fără tristețe și suferință.
În mitologia greacă Afrodita, zeița iubirii, întruchipează acest arhetip, deoarece este într-o continuă căutare de experiențe noi, iubire și pasiune. Ea este reprezentată în artă ca fiind un simbol al frumuseții feminine. Legendele din mitologia greacă vorbesc despre cât de dornică era Afrodita să-i ajute pe iubiții aflați în dificultate, însă îi pedepsea pe cei care nu răspundeau chemării iubirii. Astfel, Eros trăgea cu arcul și săgețile din aur în inimile celor pe care mama lui a vrut să-i unească în căsătorie.
Dorința cea mai profundă este de intimitate și de a trăi pe deplin. Fericirea lor cea mai mare constă în a se simți iubiți. Dragostea, pasiunea și nevoia de conectare interumană sunt cele mai importante aspecte din viața iubitei, deseori încălcând prejudecăți și norme sociale. Această dragoste de a trăi, a experimenta este regăsită în Afrodita, unele legende spunând că mulți zei, inclusiv Zeus o doreau ca soție, însă ea i-a refuzat pe toți, în consecință regele zeilor o obligă să se căsătorească cu Hefaistos. Ea a rămas în arhetipul său de iubită, chiar și după nuntă, îndrăgostindu-se de zeul războiului. Deși Hefaistos i-a oferit un palat în Cipru, zeița era nefericită alături de el. Acest lucru demonstrează, din nou prezența arhetipului iubitei, subliniind faptul că îmbrățișările și nevoia de dragoste sunt forța vitală a acesteia. În consecință, Afrodita este nevoită să caute pasiune în altă parte, astfel găsindu-l pe Ares. Acesta îi oferă zeiței tot ce are nevoie, pe plan emoțional, devenind astfel iubitul ei. Relația celor doi nu se bazează pe siguranță și stabilitate, ci pe dragoste pasională, fiind caracteristică acestui arhetip. Deși au fost prinși și exilați, unele legende susțin că cei doi au rămas împreună, chiar și după incidentul în care au fost umiliți. Iubita are nevoie de conexiune, astfel stând cu el pană la sfârșit.
Există o legendă care contrează finalul fericit al celor doi, susținând că Eros a îmbrățișând-o pe mama sa a zgariat-o cu o săgeată și ea se îndrăgostește de un vânător numit Adonis. Ea alege să părăsească Muntele Olimp și să trăiască cu iubitul său. Zeița vâna ziua cât era de lungă, iar seara o petrecea cu Adonis. Din nefericire, povestea lor de iubire nu a durat foarte mult deoarece a fost ucis de Ares care, cuprins de gelozie, s-a transformat într-un porc mistreț, și l-a ucis. Aflată pe tronul său, Afrodita l-a auzit pe Adonis plângând și a coborât pe pământ pentru a-i fi alături iubitului său în ultimele clipe. Se spune că lacrimile de durere ale zeiţei Afrodita s-au transformat în anemone, iar în memoria lui Adonis ea i-a ocrotit pe tinerii care se iubeau cu o dragoste curată. Deși zeița s-a îndrăgostit involuntar, a iubit cu tot sufletul, demonstrandu-ne din nou modul în care o iubită se oferă, cu totul, celui pe care îl îndrăgește.
Afrodita obișnuiește să fie recunoscută sub următoarele simboluri: oglinda, trandafirul, porumbița. Trandafirul este simbolul iubirii și al frumuseții, chiar și această floare putând fi asociată cu arhetipul iubitei. Oglinda naturii este luna, iar din punctul meu de vedere ea poate fi descrisă ca apa, deoarece se conectează cu fluxul vieții, trăind multe identități într-o viață, la fel cum apa poate fi lichidă, solidă sau gazoasă. Este cunoscut faptul că oceanele au o legătură directă cu luna, iar astrul ceresc este reprezentat de feminin. De fapt, în astrologie și alte culturi antice, energia lunii a fost asociată cu emoțiile și intuiția, calități atribuite femeilor.
Luând totul în considerare, putem spune că Afrodita întruchipează perfect arhetipul iubitei, dorindu-și o viață plină de libertate, iubire și pasiune.