Arhetipurile sunt niște imagini, simboluri sau reprezentări comportamentale familiare tuturor.
Războinicul este cel care acționează, adaptâdu-se la situație pentru a-și atinge obiectivul. Acesta își setează și își protejează limitele.
Un personaj mitologic reprezentativ pentru acest arhetip este Ahile, regăsit în opera „Iliada”, de Homer. Ahile este un personaj central în mitologia greacă, cunoscut ca unul dintre cei mai mari eroi ai războiului troian. Fiul lui Peleus, regele Myrmidonilor, și al zeiței Thetis, Ahile este celebru pentru vitejia sa pe câmpul de luptă și pentru abilitățile sale extraordinare de războinic. Acesta este prezentat ca un luptător neînfricat, dar și ca un personaj complex, cu emoții profunde și conflicte interioare. Furia este energia principală a războinicului. “Mânia lui Ahile” este accentuată în opera lui Homer, aceasta provocând conflictul principal al operei, ce a rezultat in moartea lui Hector. Aceasta a fost provocată de moartea celui mai bun prieten al războinicului, Patroclus. Mânia personajului provine din sentimentul de nedreptate la momentul morții lui Patroclus, și din sentimentul că a eșuat in a-l proteja pe acesta; fapt ce indică o altă trăsătură a războinicului, și anume dorința de a proteja nevinovații și vulnerabilii.
Umbra activă a războinicului este Sadicul.În bătălia cu Hector, Ahile își arată latura violentă nu doar prin abilitatea sa de a ucide, ci și prin dorința de a-i provoca suferință. După ce îl înfruntă, Ahile îi umilește cadavrul, trăgându-l după carul său prin orașul Troia, ceea ce evidențiază nu doar violența fizică, ci și brutalitatea psihologică.
Umbra pasivă este Masochistul. Ahile nu ezită să conteste chiar și voința zeilor, ceea ce reflectă un spirit combativ extrem. De exemplu, când Apollo îl pedepsește, el nu se teme să se confrunte cu divinitatea, demonstrând un grad de violență psihică și fizică fără precedent. Războinicul crede că merită suferință și umilință, acesta punăndu-se în situații din care știe că nu poate ieși învingător, doar pentru sentimentul de pedeapsă. Chiar și în momentele în care ar putea alege calea împăcării, Ahile alege violența și răzbunarea. Această tendință spre violență ilustrează natura sa pasională, distrugătoare și masochistică.
Rana emoțională a războinicului se învârte în jurul sintagmelor ”nu exist”, ”nu am dreptul să fiu”. Ahile este, de asemenea, cunoscut pentru vulnerabilitatea sa, simbolizată prin punctul său slab, călcâiul, care a devenit un simbol al slăbiciunilor umane. Moartea sa, provocată de o săgeată în călcâi, subliniază tema fatalității și a destinului inevitabil. Acesta consideră că valoarea sa constă în abilitatea de a-l proteja pe Patroclus și a câștiga orice bătălie îi iese în cale, astfel, odată cu moartea prietenului său, Ahile nu mai vede un rost în a-și continua existența, astfel dorindu-și să moară făcându-i dreptate lui Patroclus.
În concluzie, Ahile nu este doar un războinic excepțional, ci și un personaj complex care întruchipează dualitatea arhetipului războinicului: puterea și vulnerabilitatea, eroismul și brutalitatea, onorea și suferința. Această complexitate îl face relevant nu doar în mitologie, ci și în reflecțiile asupra naturii umane și a războiului.
Apreciez acest eseu deoarece prezintă perfect arhetipul eroului,destinul inevitabil al acestuia și emoțiile pe care el le simte după moartea prietenului său. Astfel putem identifica cu ușurință faptul ca,desi Ahile era unul dintre cei mai neînfricați războinici din acea perioada și isi arată o llatură brutala,violenta,el da dovada de empatie.Astfel este prezenta și latura sensibila a acestuia,prezentata mai ales după moartea prietenului sau. Așadar,consider ca acest eseu cuprinde perfect imaginea arhetipului eroului.