Mitologia japoneză oferă o viziune fascinantă asupra creării lumii, începând cu povestea zeilor primordiali. Panteonul șintoist cuprinde o colecție de peste 8000 kami („zei” sau „spirite” în limba japoneză). Datorită influenței civilizației antice a Chinei, o mare parte din mitologia și religia japoneză provine dinspre vestul arhipelagului. Cu toate acestea există și multe din mituri alcătuite într-un original stil japonez. Mitologia japoneză cuprinde atât tradiții șintoiste și budiste cât și credințe populare legate de agricultură. Articolul de față se va rezuma doar la mituri japoneze privind geneza lumii, la zeități importante și la cele mai cunoscute povești japoneze. Majoritatea miturilor japoneze, așa cum sunt ele cunoscute astăzi, se găsesc în cărți vechi ca Nihon Shoki, Kojiki, etc. Kojiki sau Cronica faptelor antice este cea mai veche carte cunoscută despre mituri, legende și istorie din Japonia.
La început, universul era un haos primordial, numit ame no uki-hashi, un fel de punte între cer și pământ. Din acest haos, s-au născut primii zei, numiți Kotoamatsukami. Aceștia au fost ființe invizibile și efemere, care nu au jucat un rol activ în creație. Primii zei au făurit două ființe divine, una masculină, Izanagi, și una feminină, Izanami și le-au însărcinat cu crearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest lucru zeii le-au dat și o naginată, decorată cu nestemate, cunoscută sub numele de Amanonuhoko (Halebarda divină a mlaștinii). Cele două zeități au plecat apoi pe podul dintre rai și pământ, Amenoukihashi („Podul plutitor al Paradisului”) și au agitat marea cu halebarda. Când stropi de apă sărată au căzut de pe halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi și Izanami au coborât de pe pod și și-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat numit Yahirodono.
Izanagi și Izanami au înconjurat în direcții opuse coloana construită în centru, iar când s-au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost cea care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s-a părut acest lucru potrivit, dar în cele din urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko și Awashima, care însă având un aspect neplăcut nu au fost considerați zeități. Mitul creării lumii în Japonia reflectă legătura strânsă dintre natură, zei și ordinea cosmică, oferind o bază pentru credințele șintoiste care s-au dezvoltat ulterior în cultura niponă. Rușinați, Izanagi și Izanami au pus copii într-o barcă și le-au dat drumul pe mare, apoi i-au întrebat pe zei cu ce au greșit în ritualul, de au avut acei copii. Li s-a spus că Izanagi trebuia să vorbească primul și nu Izanami, deoarece el era zeitatea masculină. Astfel cei doi au reluat ceremonia, mergând în jurul stâlpului, iar când s-au întâlnit, Izanagi a fost cel care a rupt tăcerea. Uniunea lor a avut succes de această dată. De această dată, copii lor au fost cei opt Oyashima, sau cele opt insule mari ale Japoniei: Awaji, Iyo (Shikoku), Ogi, Tsukusi (Kyushu), Iki, Sado, Yamato (Honshu).
Disperat de moartea lui Izanami, Izanagi întrepride o călătorie către „Yomi” („tărâmul întunecat al morților”). El își dă seama că există puține diferențe între acest tărâm subteran și cel de deasupra, cu excepția întunericului etern care se instalase în Yomi. Cu toate acestea, întunericul acesta era îndeajuns pentru a-l face să tânjească după lumina și viața lumii din care provenea. Izanagi a căutat-o repede pe iubita sa și în cele din urmă a găsit-o. La început zeul nu a putut să o vadă pe Izanami în întregime, deoarece umbrele îi acopereau înfățișarea. Când i-a cerut acesteia să se întoarcă în lumea de deasupra, Izanami i-a răspuns că este prea târziu deoarece ea a consumat deja mâncare din lumea morților fiind astfel acum o ființă aparținând acestei lumi. Ea nu mai putea să se întoarcă printre cei vii. Izanagi a fost șocat când a auzit acestea, dar nu a vrut să cedeze în fața dorințelor iubitei sale de a fi lăsată pe tărâmul întunericului. Când Izanami dormea, el i-a luat pieptnele care îi strângea părul lung și l-a aprins ca pe o torță. Când a făcut lumină, a rămas uimit de înfățișarea oribilă a celei care odată a fost frumoasa și grațioasa Izanami. Ea era acum o formă putredă de carne. Plângând după Izanami, Izanagi nu și-a mai putut stăpâni frica și a început să alerge, intenționând să se întoarcă în lumea celor vii și să-și părăsească pentru totdeauna soția. Izanami s-a trezit, și țipând l-a urmărit pe Izanagi. Ea a trimis și niște shikome, creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi și să-l aducă din nou la ea. Încercând să scape de shikome Izanagi aruncă pieptenele soției sale, care se transformă într-un desiș de bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la granița dintre cele două lumi și împinge un bolovan la gura peșterii care duce spre Yomi. Izanami și însoțitoarele ei nu mai pot continua drumul, dar zeița îi strigă soțului ei că dacă o părăsește ea va ucide zilnic 1000 de oameni. Izanagi îi răspunde că el va da naștere altor 1500 în schimb.
Se spune că atunci când Amaterasu i-a ordonat nepotului ei, Ninigi să guverneze asupra pământului, i-a dat și cele trei comori sacre: colierul magatama Yasakani no magatama (acum situat în palatul imperial), oglinda de bronz Yata no kagami, (aflat acum în Marele Sanctuar din Ise) și sabia Kusanagi (o posibilă replică se află acum în Sanctuarul Atsuta din Nagoya). Primele două obiecte au fost făcute pentru a o scoate pe Amaterasu din peștera Amano-Iwato. Ultimul obiect a fost găsit în trupul monstrului cu opt capete Orochi, de către zeul Susanoo. Dintre acestea trei, oglinda este simbolul lui Amaterasu. Toate trei, împreună, formează Comoara Imperială a Japoniei. Ninigi a coborât pe pământ și s-a stabilit la Himuka, unde a construit un palat. Primul împărat legendar al Japoniei a fost Iwarebiko, sau mai cunoscut după numele postum, Împăratul Jimmu. El a urcat pe tron în jurul anului 660 î.Hr. Originea lui este sumarizată astfel: „Iwarebiko este fiul lui Ugaya și Tamayori.”, Ugaya este fiul lui Howori și Toyotama.”, Howori este fiul lui Ninigi și Sakuya.”, Ninigi este fiul lui Osihomimi și Akidusi.”, Osihomimi este născut dintr-un ornament al zeiței Amaterasu.”, Amaterasu este născută din ochiul stâng al lui Izanagi.”, Izanagi s-a născut după propria voință.”.
În concluzie, mitul creației nu este doar o simplă poveste despre începuturi, ci și o încercare continuă a omului de a găsi sens într-un univers complex și de a înțelege locul său în lume. Aceste povești, transmise din generație în generație, reflectă valorile, credințele și viziunea asupra lumii ale comunităților care le-au creat. Fie că vorbim despre miturile vechii Grecii, cele biblice sau ale altor culturi, ele oferă o ferestră către concepțiile fiecărui popor despre ordine, haos și divinitate, putându-se observa clasicele arhietipuri prezente în orice cosmogonie, cum ar fi cel al soției și soțului, precum și altele.