Un sentiment cu care ma intalnesc mai des decat mi-ar face placere este nostalgia. Mai precis, nostalgia fata de o perioada in care eram profund ranita si marcata de o serie de evenimente neplacute. Nu pot intelege de ce un moment ce mi-a adus atata frustrare si intrebari fara raspuns mi-a ramas gravat in minte si suflet sub imaginea unei perioade bune,fericite. Tind sa percep trecutul mai frumos decat a fost de fapt, sa compar fiecare etapa din viata mea cu acea vara, avand impresia ca partile bune estompeaza partile rele.
De ce ma simt prinsa intre dorinta rationala de a merge mai departe si nevoia de a ma intoarce la acea perioada, chiar si atunci cand STIU ca nu era un timp fericit ?Poate ca intensitatea emotiilor traite mi-au oferit un sens, o claritate pe care prezentul nu o are. Sau poate ca, incercand sa trec peste moment cu mai multa usurinta, idealizez suferinta si o transform intr-o amintire placuta. In ultimii doi ani, m-am gandit la tot felul de intrebari si raspunsuri, ipoteze clare care sa imi ofere alinare. Totusi, nu pot sa ajung la niciun raspuns care sa ma ajute sa inteleg in profunzime ce simt. Nu vreau sa simt cum trece timpul, cum acea vara devine incetul cu incetul parte a trecutului indepartat. Nu vreau sa fiu singura care a ramas blocata in timp, in timp ce toti ceilalti isi continua viata. Vreau sa invat sa traiesc prezentul.
De ce continui sa compar orice cu acea perioada?In ciuda sentimentului trait, ma regasesc adeseori facand comparatii intre prezent si trecut. Oare imi lipseste ceva din prezent,iar de aceea ma intorc la familiaritatea trecutului? De ce nu pot accepta ca timpul a trecut si sa ma gandesc la prezent, la viitor ? Am impresia ca sentimentele din prezent,fie de fericire,fie de tristete, nu vor avea niciodata aceeasi profunzime ca cele de atunci. Este ca si cum acea perioada a devenit un punct de referinta, iar orice traiesc acum graviteaza in jurul sau. O parte din mine cauta sa regaseasca acea intensitate emotionala, chiar si sub forma unei dureri trecute.
In cele din urma, nostalgia fata de o perioada de suferinta este un sentiment pe care nu il inteleg pe deplin. Desi stiu ca acel trecut nu mi-a adus fericire, continui sa ma intorc la el, sa-l compar cu prezentul si sa ma simt prinsa intr-un ciclu de amintiri.