Atunci când cineva este pus să aleagă ce superputere ar vrea să aibă, multă lume s-ar gândi la manipularea elementelor naturale, la invincibilitate, la imortalitate sau la necromanție, dar dacă ar fi puși să aleagă o superputere care are legătură cu propria biologie și psihologie, mulți ar rămâne blocați neștiind cum să abordeze o astfel de întrebare deoarece atunci când auzim cuvântul superputere ne gândim doar la ceva ce ține de sfera magicului, nicidecum cea biologică, psihologică. De aceea am ales să scriu despre superputerea pe care aș dori să o am, și aceea ar fi cea de a putea modifica numărul și structura de celule neuronale și conexiunile pe care le prezintă la nivelul creierului și a sistemului nervos per total. Înainte de toate ar trebui definiți câțiva termeni cheie în eseul meu și ar trebui descris măcar la un nivel superficial ce ar presupune această superputere, privit dintr-un punct neurologic, biologic la nivel general, dar și psihologic. Înainte de toate trebuie clarificat faptul că astfel de modificări sunt făcute voluntar, prin vizualizarea și concentrarea asupra unei anumite componente ale sistemului nervos.
Sistemul nervos este unul dintre sistemele care au rolul de a integra organismul în mediul înconjurător și este alcătuit din SNC (sistem nervos central) care cuprinde encefalul și măduva spinării și SNP (sistem nervos periferic) care cuprinde nervi și ganglioni. În cadrul SNC măduva spinării se ocupă de răspunsurile imediate, de reflexele înnăscute, pe când encefalul cuprinde atât funcții elementare, cât și funcții complexe cum ar fi procese psihice variate, reglarea emoțională, trimiterea unor răspunsuri motorii complexe. Toate aceste comenzi se efectuează prin intermediul nervilor, și tot prin intermediul acestora informațiile din meidul înconjurător sunt transmise către SNC.
Pentru a putea prezenta modificările neurologice care s-ar produce trebuie să înțelegem anatomia și fiziologia encefalului și a măduvii spinării. În cazul măduvii spinării, modificările care ar intervenii în urma concentrării și vizualizării acestei componente a sistemului nervos, ceea ce ar determina creșterea numărului de neuroni la nivelul acesteia prin procese intense de diviziune în urma focusării asupra acestui organ, lucru care ar determina un randament mult mai ridicat al tuturor funcțiilor îndeplinite de măduva spinării aduse fie la timp de reacție aproape instantaneu, fie la o perfecționare a funcțiilor pe care le prezintă, mai exact în cazul măduvei spinării la majoritatea reflexelor primare și majoritatea controlului nervos al mușchilor netezi de la nivelul organelor interne. Durata dintre receptarea stimulului și executarea mișcării în urma procesării acestuia ar fi instantanee și mult mai precisă, datorită numărului sporit de neuroni care poate realiza o procesare mai complexă decât putea anterior, acesta activând doar anumite fibre musculare strict necesare și nu totalitatea complexului muscular pentru a economisi din energia consumată. Pe de altă parte encefalul este un caz special, deoarece acesta este compus din 3 părți, trunchiul cerebral, cerebelul și emisferele cerebrale. În cazul trunchiului cerebral modificările și efectele ar fi similare cu cele ale măduvii spinării, cu mențiunea că reflexele pe care le îndeplinește sunt diferite și mai complexe decât măduva spinării. Cerebelul prezintă un rol important în echilibru, coordonare și în executarea mișcărilor fine, deci dacă ar fi să se mărească activitatea neuronală în această zonă individul ar prezenta un echilibru perfect, neputând fi tulburat de factori externi, ar avea o coordonare extrem de precisă și de armonică, iar mișcările fine ar fi executate cu o acuratețe perfectă și ar putea fi făcute la nivelul milimetrilor fără prea mult efort.
În cazul emisferelor cerebrale este vorba de modificări la un nivel mult mai fin deoarece acestea îndeplinesc o mulțime de funcții, unele mai elementare, altele superioare. Una din cartografierile care ar ajuta explicarea acestei superputerii este Brodmann’s Areas Map care prezintă diverse regiuni ale emisferelor cerebrale și funcția pe care o prezintă. Așadar această hartă cuprinde Cortexul Somatosenzitiv Primar (Aria 1, 2, 3), Cortexul Somatosenzitiv Secundar (Aria 5, 7), Cortexul Motor Primar (Aria 4), Cortexul Premotor (Aria 6), Aria lui Broca (Aria 44, 45), Cortexul Vizual Primar (Aria 17), Cortexurile Vizual Secundar (Aria 18, 19), Cortexul Auditiv Primar (Aria 41, 42), Aria lui Wernicke (Aria 22), Arii de asociere (Aria 9, 10, 11, 12), Cortexul de Asociere Parietal (Aria 39, 40), Ariile Vizuale Occipito-Temporale (Aria 18, 19), Cortexul Cingulat (Aria 23, 24 31), Cortexul Insular (Aria 13), Cortexul Prefontal (Aria 9, 10, 11, 12), Cortexul de Asociere Temporal (Aria 20, 21), Cortexul Orbitofrontal (Aria 11, 12), Ariile Motorii (6, 8, 9, 10), Cortexul Entorhinal (Aria 28), Lobul Parietal Inferior (Aria 39, 40). Odată cu vizualizarea și concentrarea asupra unei astfel de regiuni, numărul neuronilor și căile neuronale pe care le realizează ar îmbunătății exponențial diverse funcții care sunt asociate ariilor respective. Spre exemplificare vom lua fiecare zonă și vom prezenta ce efecte ar avea așa zisa ”lucrare la capacitate maximă” a zonei respective.
Cortexul Somatosenzitiv Primar îmbunătățit prezintă o sensibilitate extremă la orice stimul de tip tactil care acționează asupra corpului, el fiind capabil să le prioritizeze și să elimine ceea ce nu este folositor individului, pe când Cortexul Somatosenzitiv Secundar îmbunătățit prezintă o abilitate crescută în învățarea abilităților bazare pe simțul tactil și ar putea integra multiple senzații la un nivel aproape perfect. Cortexul Motor Primar îmbunătățit ar prezenta o acuratețe precisă și un control în orice activitate, o învățare mult mai rapidă a abilităților bazare pe mișcare și o forță a mușchilor sporită pe când Cortexul Premotor îmbunătățit ar prezenta o reabilitare aproape instantanee în urma unor afecțiuni în zona Cortexului Motor Primar, crește economia de energie și totodată prezintă neuroni oglindă care ajută la imitarea celorlalți și joacă un rol important în empatie, ceea ce ar determina sporirea indirectă a acesteia. Aria lui Broca îmbunătățită prezintă multilingualism perfect în care omul poate schimba limbile aproape instantaneu și poate reproduce sunete, structuri gramaticale și povești la un nivel aproape perfect. Cortexul Vizual Primar îmbunătățit ar prezenta o percepție a culorii mult mai exactă și o detectare a tiparelor pe când Cortexul Vizual Secundar îmbunătățit ar prezenta o recunoaștere a obiectelor îmbunătățită și o percepție spațială mult mai bine dezvoltată. Cortexul Auditiv Primar îmbunătățit ar prezenta o discriminare a sunetului îmbunătățită, o percepție a sunetelor mult mai complexe și o memorie auditivă aproape perfectă. Aria lui Wernicke îmbunătățită prezintă o înțelegere lingvistică perfectă, învățare a limbilor străine accelerate și îmbunătățiri vizibile asupra cititului și a scrisului.
Ariile de Asociere îmbunătățite ar prezenta perfecționarea luării deciziilor, acestea putând fi luate cu mult mai puține informații și într-un timp mult mai scurt, și de asemenea ar îmbunătății interacțiunile sociale. Cortexul de Asociere Parietal îmbunătățit ar prezenta o conștientizare spațială perfectă, o orientare și un simț al navigării perfect și un control ridicat al atenției, iar Cortexul de Asociere Temporal îmbunătățit ar prezenta o recunoaștere a obiectelor și a feței perfectă, o memorie semantică perfectă și o îmbunătățire a empatiei și a înțelegerii emoționale. Ariile Vizuale Occipito-Temporale îmbunătățite ar prezenta o recunoaștere a expresiilor faciale perfecte, o memorie vizuală perfectă și o recunoaștere perfectă a cuvintelor și a literelor asociată cu o viteză de citire mult mai crescută, Cortexul Prefrontal îmbunătățit ar prezenta o judecată mult mai rapidă și mai precisă, un control mult mai mare asupra atenției, un grad mult mai ridicat al capacității de rezolvare a problemelor cât și o capacitate de introspecție âmbunătățită și abilități sociale perfecționate, iar Cortexul Cingulat îmbunătățit ar prezenta o reziliență la stres imensă, o motivație și gestionare a sarcinilor îmbunătățită și un control de sine și o regulare a impulsurilor perfectă. Cortexul Insular ar prezenta o conștientizare interoceptivă perfectă, o empatie ridicată, o rezistentă la adicție imensă, o evaluare a riscului și a recompensei mult mai performantă și o integrare a emoției, gândurilor și a senzațiilor aproape perfectă.
Cortexul Orbitofrotal îmbunătățit ar prezenta o regulare emoțională perfectă, un control al impulsului perfecționat, o înțelegere îmbunătățită a contextelor sociale, o flexibilitate cognitivă perfecționată și o reducere a riscului de a dezvolta boli mentale aproape de valoarea nulă, iar Ariile Motorii îmbunătățite ar prezenta o dexteritate perfectă, o forță musculară ridicată care prezintă o oboseală musculară aproape inexistentă și o memorie musculară perfecționată. Cortexul Entorhinal îmbunătățit ar prezenta o memorie episodică perfectă, o codificare și reactualizare a memoriei îmbunătățită, o capacitate de învățare sporită și o întărire a comunicării dintre sistemele de memorie de scurtă și lungă durată, și nu în ultimul rând Lobul Parietal Inferior îmbunătățit ar prezenta o gândire matematică îmbunătățită, o integrare a informațiilor senzoriale sporită, empatie sporită și o conștientizare spațială perfecționată.
Modificările neurologice se pot manifesta la nivelul SNC, dar trebuie menționate și alte modificări care au loc în corpul individului care deține această putere. În primul rând celulele nervoase trebuie modificate din punct de vedere anato-fiziologic, prezentând adaptări pentru creșterea activității neuronale în zonele respective și pentru eficiența proceselor care au loc cu scopul perfecționării funcțiilor pe care le îndeplinesc organele sau ariile prezentate anterior. Celulele neuronale sunt reprezentate de neuroni-celule care receptionează, codifică, și transmit impulsuri nervoase și celule gliale-celule de susținere care au rol de hrănire, protejare, și curățare a activității neuronale.
Neuronul va prezenta în primul rând o cantitate mult mai mare de mitocondrii, organite celulare responsabile de degradarea glucozei cu scopul obținerii de energie, cu scopul de a face față la cererea ridicată de ATP necesar desfășurării unei activități neuronale atât de intense. De asemenea neuronii vor prezenta centrozomi, organite celulare responsabile de diviziune, care ar explica mărirea numărului de neuroni din regiunile vizate, iar o cantitate de mare de lizozomi ar avea un rol important în înglobarea rezervelor de glucoză care vor urma să fie folosite pentru energie. Numărul neurofibrilelor va crește exponențial pentru a asigura o viteză de transmitere a impulsului nervos crescută și pentru a crește sensibilitatea la captarea unui impuls nervos. Canalele ionice de Na și K vor suferii câteva modificări cum ar fi grăbirea reactivării canalelor de Na și accelerarea închiderii canalelor de K ceea ce va asigura o durată mai scurtă de repolarizare a neuronului adică va reduce perioada în care un neuron poate transmite un nou impuls nervos, poate reacționa la un stimul, iar pentru a se evita hiperexcitabilitatea aceste canale vor fi codificate genetic în așa fel încât să se evite o scădere exagerată a pragului de activare, iar o cantitate mai mare de energie va fi folosită pentru a suplini nevoile celulei modificate care suferă excitații cu timp scurt de pauză între ele. De asemenea la nivelul SNC, neuronii vor fi acoperiți de o teacă e mielină numită Ω-mielină care are aceleași proprietăți ca mielina, dar care le perfecționează, pierderile electrice sunt inexistente, viteza de transmitere a impulsului nervos este de 5 ori mai mare și menține axonul într-o stare perfect sănătoasă indiferent de afecțiuni, susbtanțe nocive sau probleme pe plan mecanic. La nivelul SNP este prezentă β-mielina, o mielină care prezintă acelelași proprietăți ca mielina normală, care este mai eficientă decât mielina normală, dar are un randament mai mic decât Ω-mielină pentru a se evita o suprasolicitare a organismului. La nivelul celulelor gliale, acestea se vor înmulți atunci când o altă zonă va fi activată de superputere pentru a asigura că sistemul nervos nu va intra în suprasolicitare și va intra într-un colaps total, iar rolul acestora va fi perfecționat cu scopul de a susține neuronii modificați, adaptându-se astfel la nevoile acestora. Este de menționat că doar 4 astel de zone pot fi activate simultan, deoarece un număr prea mare de zone activate ar duce la suprastimularea organismului și colapsul acestuia, așadar ele pot fi dezactivate vizualizând zona respectivă, imaginând cum se dispersează elemente circulare, sau sunt dedzactivate atunci când o a 5-a zonă este activată, prima care a fost activată urmând să fie adusă la o activitate normală de către celulele gliale care vor recicla o parte din neuronii respectivi. În cazul neurotransmițătorilor, se va specifica faptul că activitatea lor rămâne neschimbată în zonele neactivate de superputerea prezentată, iar în zonele activate, ele nu vor prezenta vreo influență asupra activității neuronale din acele zone deoarece un stimulator ar conduce organismul într-o suprasolicitare, iar un inhibitor ar conduce la contracararea efectelor pe care le prezintă această superputere, neutralizând deci plusurile pe care le aduce această abilitate în viața individului.
Dar nu numai la nivelul celulelor neurologice se produc schimbări. Celulele receptoare fie ele la nivelul retinei, pielii, limbii sau ai oricărui organ care poate produce senzații vor fi modificate semnificativ atunci când este vorba de activarea unei zone care se bazează pe anumite senzații specifice, ele devenind mai sensibile la stimulii din mediul exterior, dar totodată și mai preciși în codificarea informației, având o capacitate de discriminare mult mai exactă decât în condiții normale. Din cauza faptului că se evită suprastimularea, acestea vor fi modificate doar atunci când zona care necesită mai multe informații din mediul exterior este activată de superputere. În cazul celulelor efectoare, adică celule glandulare și musculare, condițiile de modificare sunt aceleași ca și în cazul celor receptoare, nevoia de a executa o comandă rapid și precis fiind prioritară pentru acceste celule, iar pentru a se evita suprasolicitarea organismului, aceste celule vor fi modificate doar când vor fi activate zonele care implică astfel de cerințe. Un alt aspect important care trebuie discutat este cantitatea de energie. Glucoza este molecula de bază care prin procese degradative produce energie. Glucoza este obținută prin degradarea zaharidelor monozaharide, și convertirea fructozei și galactozei în glucoză, dar de asemenea este obținută din elemente non-glucidice prin gluconeogeneză, procesul de convertire a acestor elemente în glucoză. De asemenea energie se mai poate obține și prin degradarea lipidelor și proteinelor, dar într-o cantitate mai mică.
Însă, astfel de modificări pe care le-am prezentat la nivelul neuronilor necesită o cantitate de energie mult mai mare, energie care poate să fie suplinită fie printr-un consum mai mare de calorii, fie prin modificări pe care le suferă organismul pentru a furniza această cantitate de energie, transformând produșii finali ai degradării în surse de energie. Produșii finali de degradare sunt H2O, CO2, uree și acid uric. În cazul în care este nevoie de o cantitate mai mare de energie, CO2 va fi convertit alături de apă în glucoză din nou printr-un proces de fixare a carbonului, efectuat de enzime specializate, localizate la nivelul ficatului, iar apoi glucoza va fi eliberată în sânge pentru a fi utilizată de celulele care au nevoie. În cazul ureei, este prezent același mecanism, cel de reciclare, a azotului de această dată, el fiind convertit la amino acizi la nivelul rinichilor în partea de filtrare a sângelui, o parte din microstructurile acestuia transformându-se în producători de amino acizi cu ajutorul unor enzime specializate. În cazul moleculelor de acid uric, cu enzime specializate la nivellul ficatului și o cantitate de energie semnificativă s-ar reconstitui nucleotidele și ar putea fi supuse din nou procesului de degradare cu scopul producerii de energie, iar pentru a ne asigura că procesul este unul rentabil din punct de vedere energetic, se va utiliza o sursă extermă de energie, cum ar fi energia electromagnetică și termică, care va prezenta adaptări la nivelul organismului pentru a capta astfel de energie. În cazul energiei electromagnetice, anumiti receptori din piele vor putea capta astfel de unde și vor putea converti aceste unde în curent electric și mai apoi sub formă de energie necesară în corp, iar pentru a se evita supraîncălzirea se va secreta la nivelul pielii o substanță transparentă, lichidă care va acționa ca un agent frigorific, lucru care va duce la evitarea leziunilor ADN-ului sau ale unor neuroni cu sensibilitate ridicată. În cazul energiei termice, vor exista celule modificate care vor transforma diferența de temperatură dintre corp și mediul extern în electricitate și mai departe în energie, celule care se bazează pe efectul Seebeck. Aceste surse nu sunt permanente și sunt activate doar în cazul în care este activat și sinteza de nucleodite din acid uric, deoarece aceste surse de energie nu au un randament ridicat și nu sunt rentabile pe termen lung deoarece solicită organismul inutil, mai ales dacă nevoile energetice sunt îndeplinite. Sinteza de nucleodite din acid uric este un ultim resort în producerea de energie, el nefiind aplicat dacă nu este nevoie, acționând ca un plan de back-up. De asemenea molecule cum ar fi lactatul, metanolul, H2 vor fi convertite în energie la nivelul neuronilor, care prezintă mitocondrii specializate în convertirea acestor molecule în energie utilizată mai apoi tot de către neuroni în activitatea lor.
Iar nu în ultimul rând trebuie prezentate și modificările psihologice care vin odată cu această superputere. Întâi este de menționat faptul că psihicul se dezvoltă în parametrii normali odată cu vârsta și nu suferă modificări la structura de bază a acestuia, însemnând că dacă zonele activate ar fi dezactivate, psihicul individului ar fi neafectat, iar rezultatul efectelor pe care le-au avut activitatea intensă a anumitor zone va rămâne, cum ar fi reprezentări diverse. De asemenea modificările psihologice intervin doar în cazul în care anumite zone cu un rol neuropsihologic au fost activate, în rest acestea nu sunt existente. Vom începe lista cu o mică clasificare, prezentând modificări ale proceselor psihice, urmate de modificări ale personalității și ulterior modificări ale relației individ-sine-mediu.
Modificările proceselor psihice se împart la rândul lor în modificări ale proceselor psihice cognitiv senzoriale, în cazul nostru senzațiile care în funcție de zona activată va prezenta o senzație mult mai intensă, mult mai precisă și plină de detalii, percepția și reprezentarea vor fi mult mai bogate și mai detaliate, deoarece integrarea multiplelor senzații se realizează la un nivel mult mai înalt, ale proceselor psihice cognitiv superioare cum ar fi memoria care dacă este activată o anumită zonă, devine o bibliotecă mult maai mare, care este capabilă să codifice și să reamintească aproape instantaneu o informație, iar gândirea este modificată din mai multe puncte de vedere în funcție de zonele activate, unele axându-se pe procesul de învățare și pe tipul de memorie predominant, altele axându-se pe rezolvarea de probleme, altele pe luarea de decizii care implică asumarea unor riscuri și altele pe controlarea impulsurilor. Procesele psihice reglatorii cum ar fi atenția și motivația sunt și ele modificate în cadrul unor zone activate, atenția fiind mult mai controlată, direcționată și constantă, iar motivația fiind mult mai bine structurată și cu obiective mult mai realistice care oferă satisfacție individului. De asemenea limbajul este modificat, în funcție de zona activată el devine o componentă care nu mai întâmpină bariere, fie ele lingvistice, gesticulante sau microexpresii ale feței și care vine natural și fluent, fără pauze sau așa zise ”lapsus”-uri.
Personalitatea este un subiect mai complex, părți ale acesteia modificându-se în timp ce altele rămân constante și nemodificate. Temperamentul și caracterul în acest caz nu sunt modificate deoarece nicio zonă neurologică implică suprascrierea genetică a temperamentului și codul de trăsături cardinale, valori și atitudini ale caracterului pe care individul și le însușește de-a lungul vieții. În schimb aptitudinile sunt influențate direct proporțional cu zonele activate, iar inteligența este la rândul ei strâns legată de zonele din creier activate. De asemenea pe parte de inteligentă emoțională, teorie concepută de Goleman, se produc modificări asupra empatiei care devine mult mai dezvoltată, autocunoașterea și controlul de sine care în funcție de zona activată sunt mult mai sporite, iar creativitatea este indirect modificată de zonele activate care permit operații superioare complexe, ceea ce poate conduce la o creativitate înaltă, acum având acces la o gamă mult mai largă de infromații oferite de mediu, și având acces la combinări și recombinări oferite de astfel de procese cognitive superioare și nu în ultimul rând având acces la o înclinație artificială asupra unor capacități mentale cât și fizice care întrec orice așteptare, de la capacități lingvistice, la cele sportive, la cele vizuale și artistice.
Nu în ultimul rând trebuie luat în vedere și aspectul relației individ-mediu-sine care este modificat cel mai mult. În primul rând o mare parte din zonele prezentate au un rol în activitatea socială a unui individ, deci o sporire a activității neuronale în aceste zone vor conduce indubitabil la modificări pozitive în relațiile pe care individul le are cu alții, deoarece prezintă aspecte sociale mult mai complexe și se poate adapta la orice context soccial datorită abilităților pe care le are. De asemenea, în funcție de zona activată, individul va deține o ccapacitate de introspecție sporită, alături de conștientizarea corpului și de reglarea emoțiilor ceea ce ține de relația pe care o are cu el însăși. Totodată, unele zone sunt cunoscute pentru eliminarea simptomelor de anxietate și depresie așa cu o activare a acestor zone poate ameliora sau eradica aceste boli mentale. Într-un context mai mare, individul este conștient de abilitățile pe care le are și va avea o imagine de sine în raport cu sine și abilitatea pe care o deține, acestea neputând fi separate, așadar el ar putea dezvolta anumite trăsături ale narcisismului sau s-ar putea să se plictisească din a mai face și a experimenta lucruri noi având aceste zone activate care sporesc mult orice proces, dar este la latitudinea individului să găsească activități care îl solicită și chair la latitudinea lui când să-și folosească puterea.
În concluzie, aceasta este superputerea mea preferată, deoarece se bazează pe ceva ce deja un om deține, propriul corp, și doar amplifică ceea ce are deja ca abilități, acesta putând să experimenteze viața prin mult mai multe perspective în felul acesta și să-și îmbunătățească exponențial calitatea vieții. De asemenea modificările prezentate în acest eseu au fost pur ipotetice și speculative, care au încercat să curpindă marile probleme care ar trebui rezolvate în relație cu superputerea prezentată, nu s-ar putea spune cu exactitate ce s-ar întâmpla într-un caz real, dar aceasta este ua dintre variantele care există. Sper că v-am convins că ceea ce deja deținem este o superputere în sine, o unealtă extrem de bine proiectată, iar dacă cineva ar fi în stare să modifice anumite structuri umane, atunci fiecare dintre noi ar avea superputeri pe care nu am fi capabili să le concepem sau să le găsim o trebuintă în societatea noastră mundană deoarece ar fi atât de diferit de ceea ce știm și de ceea ce suntem obișnuiți.