După o lungă perioadă în care foarte multe persoane s-au implicat în planificare și realizare pentru a aduce revista Aletheya de la stadiul de idee la cel de materializare a acesteia a venit momentul lansării, iar pe ultima sută de metri Dna. Gabi (noi așa îi spunem) a venit cu ideea unui interviu care să lămurească posibilele întrebări ale celor care își doresc să se alăture acestui spațiu în care se spun povești. Astfel, acest mini-interviu are scopul de a răspunde la întrebări precum ,,Cum s-a născut ideea de a crea revista?”, ,,Care au fost motivele pentru care s-a ales formatul on-line?” și ,,Ce înseamnă titlul?”, dar are și statutul unui moment în care ,,facem cunoștință”.
A existat o sursă de inspirație în spatele ideii de a face revista în sine?
Nu știu să îți spun dacă a existat o sursă de inspirație în sensul ăsta clasic ,,Am văzut o revistă și am zis să fac și eu.”. Din punctul ăsta de vedere, nu. Inspirația a fost nevoia, nevoia pe care am resimțit-o ca om căruia îi place să scrie și ca om căruia îi place să citească și ca profesor care a văzut, de-a lungul vremurilor, eseuri foarte faine lucruri scrise de tineri talentați, care rămâneau să fie cunoscute doar câteva persoane. Inspirația a plecat din nevoia de a crea un spațiu în care să se publice ușor, repede și în care oamenii să poată să împărtășească între ei ceea ce au de oferit, pentru că fiecare scriitor, cred, scrie în principal pentru el, dar scrie și crezând, în adâncul sufletului lui, că ceea ce scrie merită spus și dacă merită spus, merită să fie și auzit. Cred că lucrurile astea trebuie să iasă și ele la suprafață, așa cum ies multe lucruri, promovate peste tot care ar putea foarte bine să lipsească. Dar, în principal, revista a venit ca o intersecție între un loc în care să publicăm repede și ușor, ceea ce oferă on-line-ul (ai textul și l-ai încărcat în 3 minute), față de o revistă clasică (care presupune măcar să aduni materialele dacă nu și toată munca din spate). Și cred că asta a fost inspirația: dorința mea ca și alții să citească eseuri foarte faine sau lucruri scrise foarte frumos, pe care eu le-am citit, și nu aveam cum sa le pun pe gard ca să le vadă lumea. Este dorința de a crea un spațiu în care lumea să se întâlnească din punct de vedere al ideilor și al poveștilor ce doresc să fie împărtășite.
Dincolo de inspirația pentru acțiunea în sine de a crea o revistă, de unde a venit inspirația pentru titlu? Cum ați ajuns la numele revistei?
În acest proces am cerut ajutor unei prietene dragimie (Ramona Bujor profesor doctor în filosofie la Colegiul Național „Stefan cel Mare”, Hârlău) și am întrebat-o, căutând un nume liber pe domeniile online, plecând de la denumiri grecești și care aveau mare legătură cu filosofia, cum ar fi Metamorphosis. I-am spus ,,Uite eu vreau să fac o revistă, cam asta e ideea în mare..” și mi-a dat mai multe nume de concepte printre care și Aletheya și mi-a explicat și ce înseamnă, am mai căutat și eu, și mi s-a părut ideea conceptului Aletheya care înseamnă într-o traducere simplă ,,adevăr”, dar o anumită formă de adevăr, acel adevăr la care ajungi prin ieșirea din uitare. Conceptul din spate fiind unul în care, ca să ne întoarcem și la psihologiajungiana, conform căreia noi știm dintotdeauna tot, cu referire la inconștientul colectiv, din trebuie doar să ne reamintim, doar să ieșim din uitare. Acest concepta făcut acel click până în adâncul ființei mele și mi-am spus că eu chiar asta vreau să ofer: un spațiu în care oamenii să spună povești. Am considerat ca Aletheya este denumirea perfectă pentru un loc în care oamenii să spună astfel de povești, fie pentru că povestea aia vrea să iasă din uitare și a ales să vină prin tine, fie că tu ești cel care vrei să scoți povestea aia din uitare.
Având în vedere că revista este online, nu este în format fizic, practic, ar putea oricine să trimită articole, oricine să trimită un text care merită să-l publicăm ? A intrat în decizia de a face revista online și dorința aceasta de a ne extinde în afara spațiului liceului?
În cadrul liceului sunt mai multe reviste în format fizic. Reviste online nu sunt. Revistele fizice sunt foarte bune, premiate: de la celebra ”Urme”, la ”Ex-Libris” care este revistă de carte, la ”Mirrors” care e revistă în limba engleză, la ”Phénix”-ul care este înlimba franceză. Sunt reviste careîmi plac foarte mult și care m-au inspirat, îi admir pe colegii mei pentru munca depusă și tineri pentru implicare, cumva mi-am dorit online-ul pentru că mi se pare mai accesibil. Un alt avantaj ar fi rapiditate cu care omul care a creat își vede creația publicată undeva, transmisă în univers să își exercite magia. Știu că mai sunt alte reviste online la alte licee, de asta am și apelat la tatăl meu,un informatician cu oexperiență vastăîn domeniu.
Poate publica oricine, mie îmi este foarte greu să mă erijez în cel care să stabilească ”Asta are valoare, asta nu”. Ceea ce căutăm noi este să aibă sens logic, să fie un text inteligibil, scris corect, cu diacritice, cu un mesaj decent, dar în rest nu mi-am propus să cenzurez în vreun fel creația artistică. Noi așteptăm pe toată lumea și ne bazăm pe faptul că lumea va dori să împărtășească cu noi.
În principal revista se adresează comunității colegiului nostru, însă suntem deschiși spre oameni și creații care sunt în concordanță cu ceea ce promovăm noi.