Sentimentul pe care nu îl înțeleg este iubirea. Pentru mine conceptul de iubire este unul străin, deși am experimentat-o în mai multe circumstanțe. Nu reușesc să înțeleg originea ei. Poate fi doar o reacție chimică în corp, dar dacă cel mai important sentiment prin care experimentăm lumea este redus la o simplă reacție chimică, oare ne mai putem numi oameni cu emoții și sentimente? Oare putem fi cu adevărat noi înșiși dacă nu putem iubi cu trup și suflet?
Cu toții am simțit dragostea, în diferite forme, fiind prezentă constant în viața noastră de la naștere până în prezent. Dar cum alegem noi ce iubim, pe cine iubim sau mai ales cum iubim? Poate fi o preferință subiectivă, însă cred că valorile, convingerile noastre pot juca un rol semnificativ în modul în care ne manifestăm acest sentiment. Cei care pun pe primul plan interacțiunile interpersonale(extraverții) tind să se exprime liber, prin acțiuni și complimente, pe când persoanele introvertite tind să simtă lumea la un nivel mult mai profund, pentru ei acest sentiment este afișat ca fiind o lume tăcută a înțelegerii între două persoane.
Din punctul meu de vedere, iubirea poate fi și dragoste la prima vedere, manifestându-se puternic, ca o atracție magnetică, involuntară care apropie două suflete, însă tind să cred majoritatea poveștilor de dragoste sunt un întreg proces. La început vrei să te întâlnești cu persoana respectivă din simplă atracție, dar cu timpul începe să îți placă modul în care zâmbește sau cum strâmbă subtil din nas atunci când nu este convins de ceva, iar mai apoi simți cu adevărat “fluturii din stomac”. Atunci poți fi sigur că ești complet și irevocabil îndrăgostit. Perioada de început trece, în care totul este vesel și nimic negativ nu poate ajunge la tine, găsindu-te într-un nou univers unde nimic nu mai este nou, deja cunoscandu-vă, iar subiectele de discuție fie pot scădea semnificativ, fie vă pot conduce spre o lume a intimității, unde se creează un spațiu sigur în care iubirea poate înflori. Este un sentiment care atinge și cea mai închisă inimă, făcând-o să creadă în posibilitatea că și ea merită dragoste.
Dar cum se poate ajunge de la această dragoste puternică la ură? Cum se poate transforma cel mai “frumos” sentiment în cel mai “urât”? Gândindu-mă la puritatea iubirii și întunericul urii, realizez că intensitatea și prețuirea iubirii pot duce, în caz de separare la opusul sentimentelor principale. Cu cât ai investit mai mult în relație, cu atât repulsia este mai mare. Nu cred că poți numi pe cineva pe care ai iubit un străin în urma despărțirii, deoarece ați petrecut multe momente valoroase împreună, care v-au ajutat să ajungeți cine sunteți astăzi. Toți care au iubit și s-au vindecat pot spune că au învățat ceva, orice, din experiența împreună.
Dar dacă iubirea ar fi veșnică? Oare cei doi se pot iubi până la capăt sau vor simți nevoia să iasă din rutina deja stabilită cu partenerul? Consider că toți cei care au o viață de cuplu reușită se cunosc dincolo de aparențe, câteodată chiar mai bine decât pe ei înșiși, asta făcându-i să aibă o conexiune profundă. Cei care chiar depun efort să stea unul lângă celălalt au făcut o alegere, dar dacă stăm să ne gandim iubirea este, de fapt, o alegere, o promisiune că vor trăi împreună și vor înfrunta problemele ca un unitar. Dar acest întreg este format și din defecte, unde unul are o lipsă, celălalt completează. Alegerea de a iubi este una necesară, viața în lipsa acesteia fiind una singuratică, dar trebuie să dai tot ce ai pentru că a întreține iubirea este dificil. Să nu credeți că dragostea este o simplă atracție, ci o promisiune, una care va dăinui până la finalul vieții dacă este întreținută. Viața împreună va fi plină de durere, însă momentele fericite sunt cele care contează, cele care vor aminti cuplului de ce s-au ales unul pe celălalt. Devotamentul este, în sine, o încercare, una pe care cei doi sunt nevoiți să o trăiască și să o aleagă.
În concluzie, iubirea reprezintă ceva ce nu poate fi descris în cuvinte care să fie general valabil, aceasta reprezentând o interpretare subiectivă a fiecărei persoane. Până la urmă omul experimentează în viața așa de multe tipuri de iubire(familială, pasională, narcisistă, amicală, de artă sau de frumos), încât este ușor de afirmat că simți sau oferi dragoste cel puțin odată pe zi.
Sa iubești e atât de frumos și atât de simplu. Mereu iubim cu tot sufletul și mereu iubim în felul nostru. Nu avem cum să o înțelegem îndeplinim dar ne bucurăm de ea și suferim din cauza ei în fiecare zi fără să știm. 🫶