Există o multitudine de emoții pe care le experimentez zilnic, unele sunt mai intense, altele mai puțin, unele sunt plăcute, pe când altele nu sunt deloc. Unele îmi sunt clare, înțeleg bine de ce apar și cum să le tratez, dar altele sunt neclare. Una dintre emoțiile care mă intrigă cel mai mult este invidia.
Ceea ce nu înțeleg cel mai mult despre invidie este de ce se întâmplă chiar și atunci când nu mă aștept. Unii oameni vor reuşi într-un domeniu în care nu sunt interesat, dar când îi văd încă am un sentiment de gelozie şi nu ştiu de ce. Un alt lucru pe care l-am observat este faptul că oamenii care simt invidie pentru alții au o evitare ciudată să recunoască că s-au simțit așa.
Un alt lucru care nu-l înțeleg e ce comportamente determină invidia. Am observat că la unii, invidia îi determină să-i vorbească de rău pe cei care au success sau chiar să-i saboteze. Nu cred că am făcut vreodată asta, dar uneori observ și la mine, în momente când ar trebui să mă bucur pentru cineva, în sinea mea mă gândesc că poate nu merită chiar atât de mult lucrul acela. Încerc să mă disciplinez și să nu las nici un gând ca acesta să se manifeste, însă cumva el apare oricum.
Când simt invidie, de multe ori mai simt și puțin vinovăție. Îmi dau seama că n-ar trebui să mă compar și că fiecare are drumul lui, dar uneori e greu să mă concentrez doar pe mine. De multe ori încerc să mă conving că succesul altora nu înseamnă eșecul meu și că mai bine m-aș lăsa inspirat de el decât să mă supăr.
Mi-aș dori să pot gestiona invidia mai bine. Ideal ar fi s-o pot transforma într-o motivație, să mă facă să muncesc mai mult pentru ceea ce vreau și nu să mă copleșească așa cum face acum. Mi-aș mai dori să pot ajunge să mă bucur sincer pentru alții înainte de a mă gândi la ce nu am eu. Cred că lucrurile ar fi mai simple așa și m-ar ajuta și pe mine să fiu mai liniștit. Poate voi învăța cu timpul cum s-o controlez mai bine și să o folosesc in ajutorul meu in viața de zi cu zi.