Când aud de dezamagire, mă gândesc atât la cea față de o persoană care te-a făcut să-ți ridici așteptările și dupa te-a dezamăgit, cat si la dezamăgirea de sine, atunci când crezi ca ai fi putut face mai mult. Consider ca acest sentiment ne afectează pe toți dintre noi la un moment al vieții noastre, poate în urma unui eveniment nefericit sau în urma unei relații distruse. Totodată împreună cu acest sentiment este prezent și cel de remușcare, astfel acesta te presează și te face să te gândești dacă nu cumva tu ai făcut anumite greșeli pe care nu le-ai realizat pe moment, care au condus la acest rezultat.
Din punctul meu de vedere, sentimentul de dezamăgire e normal să fie prezent, mai ales în anii adolescenței, când experimentăm fiecare dintre noi lucruri noi, astfel având parte și de experiențe frumoase, dar și de unele mai neplăcute. Ceea ce nu înțeleg la acest sentiment este faptul ca deși o anumită persoană nu este bună pentru noi și ne-a demonstrat asta în nenumărate cazuri, tot stăm după ei să ne accepte sau să încercăm să-i ajutăm în remedierea comportamentului, chiar dacă aceste persoane au impresia ca nu au greșit cu absolut nimic. Astfel fără conștiința noastră lăsăm acești oameni să profite de noi, iar în final tot noi rămânem cei care suferă din toată această ecuație. În această situație consider ca intervine și remușcarea, pentru ca poate noi pe moment nu realizăm ca nu ar trebui sa ne poziționăm pe al doilea loc și să le oferim toată energia noastră acestor tipuri de oameni și ca în concluzie tot noi să rămânem dezamăgiți și să ne închidem în noi din ce în ce mai mult. Prin urmare, oricât de mult am da de la noi și am sacrifica pentru a putea merge bine lucrurile sau dacă dăm prea puțin de la noi în anumite contexte, iar cealaltă persoană oferă mai mult, tot noi suntem cei care rămânem dezamăgiți în final, pentru ca avem un regret ca n-am putut acorda tot ce ne-a stat sau pentru ca am oferit mai mult decât era nevoie.
Chiar dacă vrem să încercăm să gestionăm acest regret, cat mai bine, consider ca mereu varianta pe care o vom alege este cea dictată de inima și de ceea ce ea simte pentru persoana de alături, chiar dacă nu ne face bine prezența ei. Astfel, chiar dacă suntem conștienți și noi înșine de defectele care ne pot cauza și nouă suferință în cealaltă persoană, în cele mai multe cazuri, preferăm să-i mai dăm o șansă pentru a ne asigura ca nu vom regreta dacă nu mai încercăm. În astfel de situații, aș vrea să acționez rațional, să analizez foarte bine cele întâmplate și să decid dacă merită să continui sau nu sau dacă merită să fac un anumit sacrificiu pentru a putea ajuta această persoană.
Pentru a conchide, consider ca acest sentiment este unul pe care toți îl simțim într-un moment al vieții noastre și din care putem învăța multe lucruri care ne pot ajuta pe viitor, astfel încât putem remedia anumite situații din a se repeta.