Satya – o creație a eminescianului nostru Mark, care trezește în cel care o ascultă despre nevoia de a ne găsi și regăsi, despre nevoia de a căuta acel loc care ne eliberează de tot ceea ce trebuie să fim și ne dă voie să fim ceea ce suntem cu adevărat. O piesă care deși nu are versuri ne trezește dorința de a pleca în lume, spre locuri neexplorate pentru…
Într-o lume în care imaginea devine un adevăr punțin pus sub semnul întrebării, modul în care ne văd ceilalți devine un reper după care trăim, simțim și gândim. Aproape că ne pierdem pe noi, așa cum suntem autentic printre rolurile pe care trebuie să le jucăm, prin toate regulile nescrise care ne spun cum trebuie să fim ca ceilalți să ne iubească, să ne placă și să ne accepte în…
După o lungă perioadă în care foarte multe persoane s-au implicat în planificare și realizare pentru a aduce revista Aletheya de la stadiul de idee la cel de materializare a acesteia a venit momentul lansării, iar pe ultima sută de metri Dna. Gabi (noi așa îi spunem) a venit cu ideea unui interviu care să lămurească posibilele întrebări ale celor care își doresc să se alăture acestui spațiu în care…
Suntem diferiți, nimic nou sub soare în această afirmație, însă prin ce și cum este o întrebare la care merită să ne uităm mai îndeaproape. Eleva mea, Lavinia, una din cele mai cuprinzătoare și curioase minți pe care eu le știu, a vrut să știe cum și ce ar trebui să facă ca să afle raspunsul la această întrebare. Și după cum vă spuneam, ea fiind curioasă din fire sau…
Chiar mi-am iubit soldații, aproape ca pe niște copii, ucenici încă în această lume plină de necunoscut. Priveam marșul lor cu drag. Pentru mine ei reprezentau un tot unitar. Țin minte că într-o zi a venit la mine unul dintre soldați și a zis timid: -Generale, eu nu pot să lupt. Îmi este frică. L-am privit câteva clipe, apoi i-am răspuns. -Privește în jurul tău și spune-mi ce vezi! -Camarazii…
Tresar speriat. Un gând dureros mi s-a strecurat prin minte. Îmi simt corpul greu. Parcă încep să amețesc. Privesc cerul și suspin. În mintea mea un lucru prinde contur, dezvăluindu-se în candoarea lui șii plâng. Lacrimi reci îmi acoperă obrajii. Nu am știut că amintirile pot fi așa de dureroase. Închid ochii și zic aproape imperceptibil „Mi-am pierdut armata!”. Deodată simt un gol imens în suflet. Mă uit grăbit în…
