Înainte de începuturile lumii și a vieții, totul era un întuneric primordial. Sau cel puțin așa s-a crezut. Stelele au fost întotdeauna uitate, reprezentând un centru de interes doar în momentul în care începeau să moară. De fapt, ele dețineau puterea, ele au creat totul, dar cum?
Într-o galaxie mult îndepărtată, o adunătură de stele au decis să se unească și să creeze Pământul. Fiecare stea, ce avea rol diferit in galaxie, a adus ceva unic noii planete, făcând-o locuibilă pentru eventuale creaturi ce urmau să-și găsească acolo viața. Au pus una din cele mai tinere să păzească peste corpul ceresc, astfel luând naștere Sorele.
Având acum o planetă pe care să o păzăsească, dar fără vreun pic de activitate, Soarele a decis să trimită o sută de raze mai speciale pentru a crea viață. Așa a luat naștere lumea. Au apărut creaturile Soarelui pe care nu toată lumea și le-ar putea imagina, împăștiindu-se pe tot globul. Pentru a-i putea privi pe toți, dar a-i și păzi în același timp, Soarele a trimis Luna, pentru ca ambele fețe ale pământului să fie observate.
Creaturile erau superbe, împrăștiindu-și aura luminoasă, multicoloră pe oriunde mergeau. Peste tot era viață și prosperitate, distracție si bucurie, dar și putere. Cu timpul, aceste ființe au dorit să devină mai puternice decât erau de fapt, împărțindu-se în grupuri, ce doreau să ajungă conducătorii pământului. Ajunseseră de neoprit, acum, acolo unde trebuia să domnească pacea și liniștea, agresivitatea, și ura dominau. Se luptau zi și noapte, Soarele și Luna neștiind cum ar trebui să procedeze pentru a-i opri. Aura colorată a Creaturilor a început ușor ușor să dispară, rămânând în urmă doar o firavă licărire. Acestea au început să nu mai aibă putere, Soarele retrăgând particule din lumina pe care le-o dăduse pentru a le da viața.
Soarele le-a amenințat, le-a spus că dacă nu vor înceta le va lua de tot frumusețea, forța, le va face niște creature ordinare care nu se vor mai remarca prin nimic special. Pentru un scurt moment, a fost pace, Creaturile despărțindu-se și împrăștiindu-se, făcându-și propriile cetăți îndepărtate. Au apărut și animalele, născute tot din puterea Soarelui.
Au apărut regate, regi, regine, prinți, prințese, care, uitând ce li s-a întâmplat părinților lor, au început la rândul lor războaie, dorind să dețină puterea complete asupra întregii planete. De data aceasta, Soarele le-a luat de tot puterea, Toate razele le-a unit, pe cerul noptii, a tărâmului păzit de lună, formând așa zisa auroră boreală, ca un semn de reamintire pentru Creaturi, și ce au pierdut.
Acum, primiseră denumirea de oameni, toată splendoarea și lumina dispărând. Au rămas în întuneric, dezolare, dar nu au mai reușit niciodată să reprimescă ce au pierdut. S-au adaptat la noul stil de viață, generație peste generație, uitând de măreția pe care au avut-o o data. Doar cei batrâni sperau ca o data cu venirea morții, lumea de apoi le va oferi ceea ce nu mai au, ce nu mai pot atinge din cauza nesăbuinței lor.
Așa a luat naștere lumea ordinară, măreția avută o data ne mai putând fi regăsită nicăieri, ca altădată.