Înainte de începuturile lumii și a vieții, totul era un întuneric primordial. Sau cel puțin așa s-a crezut. Stelele au fost întotdeauna uitate, reprezentând un centru de interes doar în momentul în care începeau să moară. De fapt, ele dețineau puterea, ele au creat totul, dar cum? Într-o galaxie mult îndepărtată, o adunătură de stele au decis să se unească și să creeze Pământul. Fiecare stea, ce avea rol diferit…
Totul începe cu un nimic. Un gol, o lipsă, o liniște care este distrusă de un haos. Acesta era întreținut de lupta nesfârșită dintre Lumină și Întuneric. Nu aveau o formă, nici un suflet, erau spirite care n-au cunoscut nimic altceva decât război și dorința de a se doborî reciproc. Nici măsura timpului nu exista ca această luptă să aibă un început și un sfârșit. Era continuă, singurul scop alor…
La începutul începuturilor lumii pe care o cunoaștem azi, nu exista nimic,nici măcar sunet,doar un ocean imens de întuneric. Din acest haos primordial s-a născut prima scânteie de cunoștință, iar acea scânteie a devenit primul mare vrăjitor: Mikael, stăpânul tuturor forțelor magice. El nu era o zeitate în înțelesul tradițional ca Zeus sau Afrodita dar avea puterea de a crea și astfel a creat universul. Din marea nesfârșită de întuneric…
In the Beginning, there was an explosion, and the universe was created just like that—from the black space that had never truly been, because there wasn’t even such a thing as “black” or “space” back then, there was simply nothing. In the Beginning, there was an explosion caused by the fiery force of the Unknown, who was so strong that she just couldn’t help herself. It was too lonely, too…
