Suntem diferiți, nimic nou sub soare în această afirmație, însă prin ce și cum este o întrebare la care merită să ne uităm mai îndeaproape. Eleva mea, Lavinia, una din cele mai cuprinzătoare și curioase minți pe care eu le știu, a vrut să știe cum și ce ar trebui să facă ca să afle raspunsul la această întrebare. Și după cum vă spuneam, ea fiind curioasă din fire sau…
Chiar mi-am iubit soldații, aproape ca pe niște copii, ucenici încă în această lume plină de necunoscut. Priveam marșul lor cu drag. Pentru mine ei reprezentau un tot unitar. Țin minte că într-o zi a venit la mine unul dintre soldați și a zis timid: -Generale, eu nu pot să lupt. Îmi este frică. L-am privit câteva clipe, apoi i-am răspuns. -Privește în jurul tău și spune-mi ce vezi! -Camarazii…
Tresar speriat. Un gând dureros mi s-a strecurat prin minte. Îmi simt corpul greu. Parcă încep să amețesc. Privesc cerul și suspin. În mintea mea un lucru prinde contur, dezvăluindu-se în candoarea lui șii plâng. Lacrimi reci îmi acoperă obrajii. Nu am știut că amintirile pot fi așa de dureroase. Închid ochii și zic aproape imperceptibil „Mi-am pierdut armata!”. Deodată simt un gol imens în suflet. Mă uit grăbit în…
Dragă Innes, Te iubesc! Iubitul tău… Deschid ochii speriat. Picuri curg alene din înaltul cerului. Am o durere de cap îngrozitoare. Raze portocalii se refractă dincolo de privirea mea. E un apus încântător. Și cum se scurg pe după nori minunate raze! E ceva tainic în această strălucire. Griul de odinioară prinde nuanțe de indigo și albastru. E un ultim apus magic. Oare chiar este un ultim apus? Cine știe…
